Ray tracing

Ray tracing este o metodă de simulare a propagării luminii, în care comportamentul razelor de lumină — reflexie, refracție, absorbție și dispersie — este calculat geometric pe fiecare suprafață a unui sistem optic.

Cum funcționează ray tracing?

Metoda se bazează pe ipoteza că lumina poate fi modelată ca un set de raze cu direcție, energie și spectru definite, în loc de o undă electromagnetică completă. Aceasta este o simplificare justificată atunci când elementele optice sunt mult mai mari decât lungimea de undă a luminii.

• Ray tracing secvențial — razele trec prin suprafețe într-o ordine stabilită, folosit la proiectarea obiectivelor și lentilelor
• Ray tracing nesecvențial — razele pot lovi orice suprafață de mai multe ori, necesar pentru analiza iluminării și luminii parazite

Aplicații

Ray tracing este folosit la proiectarea reflectoarelor LED și sistemelor de iluminat, obiectivelor și sistemelor de imagistică, analiza luminii parazite în instrumente spațiale și militare, precum și simularea iluminatului auto și afișajelor AR/VR.

Termeni conexi

Ray tracing secvențial

Ray tracing nesecvențial

Metoda Monte Carlo în optică